(2 vot(uri), medie: 3.00 din 5)
Loading ...
(Articol influentat de melodia “Eugen” cantata de GuessWho, ascultata/reascultata obsesiv saptamana trecuta)
De anul trecut de cand muck a descoperit jocurile pe tabla (boardgames pentru initiati) mi-am adaugat o noua pasiune/preocupare pentru timpul liber care e si asa foarte putin.
Am inceput timid cu Saboteur, Buccaneer si am continuat cu jocuri celebre si apreciate precum Puerto Rico, Agricola, Power Grid. Ca orice om care a descoperit ceva de care este incantat/extaziat, am incercat sa ofer si altora microbul acesta, mai ales ca am inceput si un proiect dedicat fenomenului (imi place sa cred ca pentru Romania este un fenomen care acum se face simtit din ce in ce mai mult).
Asa ca am tot adus in discutie printre colegi, prieteni sau cunoscuti termenul de BOARDGAMES. De fiecare data, ma lovesc de acelasi lucru: fete nedumerite, desi de cele mai multe ori oamenii stiu limba engleza, nu sunt surzi si inteleg cam tot ce le zic. Si atunci urmeaza clasicele “jocuri pe tabla“, “jocuri de societate” in explicatiile mele. De cele mai multe ori se lasa o liniste intre noi, dupa care primesc un: “Ahh, pe calculator“!
NU! Nu sunt pe calculator. Urmatoarea fraza aduce inevitabil lumina in conversatia pe care o port cu interlocutorul/ interlocutorii:
“Sunt jocuri gen Monopoly…”
Si atunci apare licarirea aceea specifica din ochii celui care s-a prins: “Ahh!!! Am jucat si eu Monopoly!”.
Cum mi s-a intamplat de prea multe ori, am ajuns la o concluzie. Cum aud de cuvantul “jocuri“, indiferent de varsta, toti se gandesc la jucariile de cand eram noi mici, jucarii ce sunt folosite de copii, nu de oameni maturi. Cred ca exista in mintea noastra aceasta conexiune “jocuri – copii“, conexiune ce ne determina sa credem ca orice urmeaza in propozitia respectiva este adresat copiilor, nu adultilor si ramanem blocati.
Desi sunt multi care cred ca Monopoly nu este un boardgame si ca e ceva rau daca te mai joci asa ceva, cred ca ar trebui sa se gandeasca la puterea pe care o are. Il putem folosi ca arma de convingere!!!
Cu jocuri de acest gen putem convinge lumea ca desi sunt catalogate jocuri, ele se adreseaza adultilor. Nu cred ca se poate refuza un joc de Saboteur, Samurai, Buccaneer, mai ales ca au reguli simple, usor de retinut, iar dupa primul joc toata lumea mai cere inca unul.
Asa ca daca plecati la cucerirea de noi jucatori/pasionati de boardgames, nu uitati cele doua cuvinte, indiferent ordinea pe care o folositi in propozitie: “Monopoly” si “gen“!
P.S. Am speranta ca totul nu se petrece doar in mintea mea si ca patiti si voi la fel. Astept pareri pro sau contra asupra celor afirmate. Macar sa stiu daca trebuie sa imi fac vreun control ceva 
.
Te-ar mai putea interesa:
#1 scris de muck - 18 March 2010 - 11:56 am
Citează
Am un prieten, e …. Aborigen
#2 scris de fixpix - 18 March 2010 - 12:31 pm
Citează
Contra.
Nu pentru ca e vorba de Monopoly, ci pentru ca prezinti o imagine falsa potentialilor “consumatori” ceea ce e incorect din punctul meu de vedere. Monopoly si restul jocurilor au in comun cam tot atit cit au cartile de bucate cu romanele.
- Citeste “Crima si pedeapsa”, e geniala!
- Serios? Cum e?
- Seamana cu Scufita Rosie. Gen…
Parerea mea e ca oamenii nu trebuie convinsi sa se joace. Daca vor, ii va impinge curiozitatea naturala in sensul asta cind vad pe altii jucind. Daca nu, nici o comparatie din lume nu ajuta.
Nu avem nevoie de arme de convingere, nu e o cruciada. Oamenii nu pot fi convinsi sa se simta bine. E o iluzie sa crezi ca cei care se joaca acum cu tine, desi inainte nu stiau despre acest hobby, o fac pentru ca ai rostit o formula magica. O fac daca si pentru ca au chef, nimic mai mult.
Cit despre Monopoly, mi se pare contraproductiv sa-l aduci in discutie pentru ca nu e joc de adulti, asa ca risti sa obtii exact efectul invers. Cel mai sigur, daca intreaba cineva, e sa vorbesti sincer despre jocul in cauza sau despre jocuri in general. Nu e greu sa formulezi intr-o fraza scurta de 1 minut despre ce e vorba in Catan, Advanced Squad Leader sau Twilight Imperium si e mai sigur sa trezesti interes in persoane cu care chiar ai vrea sa te joci. Mie nici nu-mi place sa joc cu cei care incearca intr-o doara si fara prea mult entuziasm, pentru ca au crezut ca o sa fie ca Monopoly dar de fapt acum s-au trezit ca trebuie sa se gindeasca, nu doar sa arunce doua zaruri si sa bata din palme cind cineva ajunge pe Boardwalk.
#3 scris de ririmia - 18 March 2010 - 1:46 pm
Citează
Eu niciodata nu aduc in discutie jocul Monopoly.
Intotdeauna aduc in discutie jocurile: “Sus-Jos” si “Piticot” … eventual “Dacii si Romanii”.
Monopoly este un joc fara sfirsit si monoton. .. parerea mea!
#4 scris de Costy - 18 March 2010 - 2:04 pm
Citează
@Fixpix: De multe ori, oamenii au nevoie de exemple. Eu am plecat de la ipoteza ca le explic ceva general, nu un anumit joc. Da, iti dau dreptate cand ai jocul cu tine, lumea e dispusa “sa-si piarda 2-3 ore” cu tine si le spui despre acel joc. Nu are rost sa mentionezi despre Monopoly. Tot ce vreau este sa le trezesc un pic de curiozitate si pasul urmator este sa le propun o intalnire sa jucam ceva.
@ririmia: Cred ca am jucat doar 10 jocuri de Monopoly (nici macar ala original, o copie romaneasca) pana acum si nu cred ca voi mai juca. Dar unii au facut pasiuni cu acest joc. Doar asta joaca.
#5 scris de chris - 18 March 2010 - 5:31 pm
Citează
Mie continua sa-mi placa Monopoly chiar daca intre timp am achizitionat jocuri mai bune. Din cind in cind este distractiv sa lasam destinul sa-si spuna cuvintul in jocuri precum Talisman sau Monopoly.