Intro

Ieri am încercat prima oară Paths of Glory, cotat de BoardGameGeek pe locul 22, respectiv pe locul 3 la categoria War Games. Este un joc pentru 2 persoane, ce recrează primul război mondial, Puterile Centrale (Germania, Austria și ulterior Bulgaria și Turcia) luptând contra Aliaților (Franța, Marea Britanie, Rusia și apoi România, Italia și Statele Unite). De asemenea se recrează și toate cele 4 fronturi: Est, Vest, Sud și cel din Orientul Apropiat.

Timp estimat: 8 ore. Am început la ora 10:30, cu setup-ul făcut și ne-a luat cam 5 ore să trecem prin toate regulile, regulițele și excepțiile. Dar și excepțiile la excepții… Foarte multe reguli, dar care recreează destul de fidel atmosfera razboiului și restricțiile acestuia. Jocul s-a terminat subit în runda a 5-a, din 20, dar tot ne-a luat încă 5 ore de joc efectiv.

Scurtă descriere

Harta nu este mult mai mare decât cea de la Twilight Struggle, 1960 Making the President, dar jocul are foarte multe tokenuri de toate felurile, pe lângă jetoanele de armată, fiecare numerotate (Armata 1 Rusă, 3 Franceză, 2 Germană etc).

Fiecare jucător are propriul pachet de cărți, separat în perioadele: Mobilization, Limited War și Total War, accesul la următorul deck fiind condiționat de jucarea unor evenimente. Aceste cărți se pot juca pentru punctele de operațiuni (pentru atac și mișcare de trupe), evenimente, întărirea trupelor, sau mutarea lor pe hartă la distanțe mari.

Pentru bătălii se folosesc zaruri, dar în funcție de puterea armatelor, există niște tabele și pierderile nu diferă foarte mult (exemplu: la forța militară maximă poți face 5p de distrugere dacă dai 1-2 și 7p dacă dai 3-6. Fiecare jucător primește 7 cărți într-o tură și sunt 6 runde de acțiuni, mereu începând Puterile Centrale.

Scorul începe de la 10p, fiecare localitate aliată cu chenar roșu cucerită de Puterile Centrale înseamnă +1p, respectiv invers -1p. Aliații câștigă dacă la finalul unei runde scorul este 0, respectiv Puterile Centrale dacă scorul este 20p. Dacă nu, se joacă 20 de runde.

Concluzii

Sentimentul general pe care ți-l dă jocul, o dată ce ai asimilat cât de cât toate regulile și restricțiile, este de realism: țările neutre intră în luptă una câte una, Puterile Centrale pot, după îndeplinirea multor cerințe, să scoată Rusia din joc, iar aliații să-i aducă pe americani. Setul de reguli poate părea covârșitor la început, dar jocul vrea să fie foarte ancorat în istorie, nu unul abstract cu tănculețe, care lovește mai tare.

Jocul este foarte necruțător cu greșelile, una mai mare te face să cam pierzi jocul. Regula foarte importantă este menținerea liniilor de aprovizionare. O unitate fără aprovizionare nu poate primi ordine, iar la finalul unei runde dispare de pe hartă cu totul. Lupta se dă așadar să-ţi încercuiești adversarul nu să-l distrugi. O luptă presupune mereu pierderi de ambele părți, o încercuire este mult mai subtilă. Iar dacă adversarul îți lasă spațiu de manevră poți să-i produci pierderi uriașe fără să tragi nici un foc.  Iar odată spart un front, victoria vine repede, cam în turul următor.

Cred că Paths of Glory este un nume foarte bine ales, pentru că scopul este găsirea acelei breșe care să te ducă la victorie și la glorie. Deocamdata jocul primeste de la mine nota 9.

Articol scris de Arte. Vezi si alte articole scrise

Sursa foto: BoardGameGeek