Articol scris de Andrei Filip

Memoir 44 – generalul de sufragerie

Imi plac jocurile despre razboi. Imi place sinceritatea cu care se abordeaza un aspect important al actului de a te juca: esti in competitie cu ceilalti jucatori si incerci prin toate mijloacele puse de joc la dispozitia ta sa cistigi. Orice joc imi vine in minte are exact acelasi scop, sa-i invingi pe ceilalti. Ma rog, marea-vasta-extrema majoritate a lor. Si asta se poate face la un mod abstract, obtinind o anumita combinatie de piese, la un mod economic, obtinind un anumit numar de puncte/resurse sau la un mod brutal si direct: anihilind bucati serioase din armatele adversarului. N-o sa intru in amanunte care e mai tare decit care, aici fiecare isi stie gusturile si jocuri bune si proaste sint in toate categoriile. Mie imi plac jocurile in care poti, trebuie si e amuzant sa bagi bete in roate celor din jurul tau, ca e vorba de conflict real, fictiv, posibil sau abstract. Nota pentru clarificare: ce se intimpla la masa de joc ramine la masa de joc. Nu va inchipuiti ca visez sa spulber cladiri cu covoare de bombe sau sa ard lanuri cu napalm in viata de zi cu zi. Ca orice om cu mintea la cap consider ca razboiul e cea mai mare plaga a omenirii. In acelasi timp un joc e un exercitiu de imaginatie in primul rind asa ca nici reactia bigoto-pacifista nu mi se pare laudabila. Paranteza inchisa.

Probabil cel mai uzitat décor pentru un asemenea scenariu este Al Doilea Razboi Mondial. Si e evident pentru ca are de toate: conflictul dintre forte opuse, management de resurse, unitati diferite, progres tehnologic, arie mare de desfasurare si pe formatii geografice diferite, strategie, momente si evenimente dramatice. Dovada sta faptul ca exista la ora actuala sute de jocuri inspirate din aceasta tematica iar cele mai bune jocuri de razboi se desfasoara in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial.

Exista insa si un dezavantaj la toata bogatia de resurse de mai sus, anume faptul ca din dorinta de a acoperi cit mai mult si cit mai bine desfasurarea conflictului marea majoritate a jocurilor din aceasta categorie sint de nejucat pentru mine. Reguli peste reguli, complicatii atroce de dragul realismului, zilioane de piese inscripţionate cu cifre in succesiuni nebuloase, timp de joc pe masura evenimentului. Pe linga asta, chiar daca presupun ca am rabdare la o adica si tocesc pe dinafara un sistem de genul asta…ce pot face cu el? Cui reusesc eu sa-i transmit mai departe toata informatia, cu cine ma pot juca? Aici in Romania incep sa se miste lucrurile cit de cit dar tot sintem departe de cluburile organizate unde iti poti gasi partener pentru aproape orice joc vrei tu. Ce sa mai vorbim de program flexibil care sa ne permita sa stam in acelasi loc mai mult de 4-5 ore. Doar nu e serviciu…

Memoir 44 se suprapune exact peste toate aceste cerinte. E un joc de complexitate mica, cu timp de joc ce rareori depaseste 60 de minute si care totusi reuseste sa surprinda aproape toate momentele importante ale razboiului. In esenta e un sistem pentru creat evenimente ce au avut sau ar fi putut avea loc in ansamblul mai mare al conflagratiei mondiale. Fara a te bate la cap cu nevoi logistice intercontinentale jocul te pune in cizmele unui ofiter superior intr-una din cele 5 superputeri insarcinat cu o operatiune in cadrul unor campanii devenite celebre. Jocul de baza de exemplu trateaza invazia aliatilor din Normandia din anul 1944 si se joaca pe o serie de scenarii ce simuleaza operatiuni mai mici in cadrul acesei campanii: invaziile de pe plaje, atacuri ale parasutistior americani in spatele liniilor inamice, progresul lor in inima Frantei si intr-un final eliberarea tarii.

Jocul este produs de Days of Wonder, ceea ce e egal cu a spune “mai bine de atita nu se poate”. De la cartile de joc pina la miniaturile de plastic totul este executat cu cea mai mare arta. Sint incluse pina si suporturi de plastic pentru a tine cartile de joc, astfel ca ele sa nu se deterioreze in timp pentru ca sint tinute prea mult in mina. Ce mai, oamenii isi cunosc meseria.

  Citeste mai mult