Primul blog de board games din România

Articol scris de Alexandru-Daniel Dumitru – Concurs Taraba de Jocuri & BoardGames BLOG

Producator: Cambridge Games Factory (2005)
Jucatori: 2-5
Durata: ~60 minute
Complexitate: Medie 

Glory to Rome este unul dintre jocurile alea despre care tot auzi pe BGG atunci cand treci cu privirea prin liste, despre care fanii hardcore insista ca acest joc trebuie jucat facandu-i reclama in mod agresiv. De ce? Pentru ca este un joc usor de trecut cu vederea din cauza unor decizii estetice ciudate. Voi arata in cele ce urmeaza de ce Glory to Rome nu merita sa fie ignorat.

Tematica

Usor de dedus, Glory to Rome introduce jucatorii in Roma Antica, in perioada imparatului Nero. Distrusa in urma incendiilor binecunoscute, jucatorii intra in pielea unor arhitecti care sunt angajati de Nero pentru a restabili maretia capitalei Imperiului Roman. Cum vor face asta? Construind diverse edificii care le vor aduce acestora influenta si prestigiu. Arhitectul care reuseste sa atinga cel mai inalt nivel de influenta la sfarsitul jocului, restabilind gloria Romei, va fi si castigatorul.

Din acest punct de vedere, tema este foarte bine integrata in gameplay. In fiecare joc te simti ca parte a sistemului de putere al Romei prin angajari de clientela, prin atacuri legionare si mai ales prin constructiile romane aducatoare de influenta. Ceea ce scade intr-un anumit grad imersiunea in lumea romana sunt componentele, designul foarte colorat, gen banda desenata, al cartilor, ducand la impresia de neseriozitate care nu face deloc cinste acestui joc. 

Componente

In cutia jocului gasim urmatoarele:

• 187 de carti: 144 de carti cu ordine (de 40 de tipuri), 36 de carti de santier, 6 carti Jack si o carte Lider;
• 5 cartoane „baza” pentru fiecare din cei 5 jucatori;
• O carte cu Cerintele Romei;
• 6 jetoane de plastic pentru bonusul negustorilor;
• Un manual impaturit care contine regulile exemplificate si explicatii pentru fiecare carte.

Din pacate, aspectul general al jocului poate fi descris ca „ieftin”. In primul rand, cutia in care vin ambalate componentele este, probabil cea mai proasta cutie pe care o veti vedea vreodata la un astfel de joc, fiind mai degraba genul de plastic care se arunca dupa desfacerea electornicelor mici. Desigur, poate fi refolosita dupa deschidere, insa arata urat. Cartile, asa cum am mentionat au un design de desen animat. Desi calitatea cartonului este buna, ele sunt foarte colorate – ceea ce este si foarte util in gameplay – reprezentand unul dintre motivele pentru care multi ar trece usor cu vederea acest joc, considerandu-l unul neserios. Pentru mine, designul jocului nu este o problema, ba din contra, apreciez dupa mai multe jocuri umorul ce rezida in combinatia serios-neserios, insa inteleg de ce foarte multi oameni atunci cand vad acest joc il ignora. 

Desfasurarea jocului

Cel mai important aspect al jocului sunt cartile de ordine. Inovativ sunt modurile in care ele pot fi folosite:

        1.  Rol, existand 6 roluri diferite: lucrator, legionar, negustor, arhitect, mestesugar si patrician. Cartile fiecarui rol in parte au o anumita culoare dominanta (rosu – legionar, galben – lucrator etc), fiind, cum am spus, foarte usor de distins. Rolul fiecarei carti este trecut pe laterala stanga a cartii.

     2.  Fundatie – fiecare carte are trecuta cladirea pe care o reprezinta in partea de sus, centrala fiind si o ilustratie a acestei cladiri. In joc exista 40 de cladiri diferite, existand mai multe de acelasi fel, jocul nepermitand constructia aceleiasi cladiri de mai multe ori.

     3.  Material de constructie – fiecare culoare dintre cele 6 reprezinta si un material de constructie (moloz, lemn, caramida, ciment, piatra si marmura). Materialul de constructie aferent fiecarei carti este trecut in parte de jos.

In plus, fiecare carte are o functie unica, trecuta central. Aceste functii variaza extraordinar, diversitatea de combinatii dintre carti fiind factorul decisiv in rejucabilitatea crescuta a Glory to Rome.

Celelalte carti existente in joc sunt cartile Jack, cartile cu santiere si cartea de Lider. Cartile Jack indeplinesc orice rol isi alege jucatorul, insa nu au si celelalte functii (cladiri, material de constructie, functie speciala). Cartile cu stantiere sunt necesare pentru a arata ca o cladire este in constructie, pe ele fiind trecute si cerintele pentru ca acel tip de cladire sa fie construita. Exista 6 tipuri de santiere, cate unul pentru fiecare material de constructie diferit.

Desfasurarea unei ture este extrem de directa: jucatorul care este Lider are optiunea de a conduce, in acest caz jucand o carte cu un anumit rol sau de a se gandi, in acest caz tragand carti. Daca jucatorul se gandeste, trage carti din pachet astfel incat sa ajunga la maximul de 5 sau, daca are deja 5 carti in mana, mai trage o carte din pachet. Oricand aceste 2 optiuni pot fi inlocuite cu a trage un Jack. Daca se hotaraste sa conduca, va juca o carte, indeplinind rolul trecut pe cartea respectiva. Ceilalti jucatori, daca Liderul conduce, au optiunea sa joace o carte din mana cu acelasi rol ca si Liderul sau sa se gandeasca. Daca Liderul se gandeste insa, tura se termina, ceilalti jucatori nemaiavand nicio optiune. La sfarsitul turei, cartea de Lider este mutata la urmatorul jucator.

Un alt aspect inovativ in mecanica de roluri (similara cu ceea ce gasim in Puerto Rico sau Race for the Galaxy) este faptul ca nu exista un pachet de carti decartate. Toate ordinele folosite sunt asezate pe masa si pot fi luate de jos (cu ajutorul cartilor de ordine), regula similara cu jocul de Rummy.

Jocul se termina atunci cand nu mai exista carti de ordine disponibile, cand nu mai exista carti cu santiere locale SAU cand se construiesc una dintre 2 constructii speciale, Forumul si Catacombele. Castigatorul este jucatorul care a reusit sa adune cea mai mare influenta pe parcursul jocului. 

Impresii

• Tema:  8/10

  • La fiecare joc m-am simtit integrat in lumea romana, in sistemul de putere bazat pe influenta. Un minus vine pe partea de design, intrucat cartile au un aspect neserios ceea ce multora s-ar putea sa nu le placa si sa scada imersiunea tematica.

• Componente: 7/10

  • Componentele arata ieftin, cartile sunt foarte colorate – ceea ce ajuta in gameplay, dar scade sex-appealul jocului. In afara de asta, designul general al cartilor este potrivit jocului, astfel ca e foarte posibil ca prima impresie negativa sa se schimbe dupa mai multe partide.
  • Cel mai mare minus insa ramane cutia de plastic.

• Durata: 10/10

  • Jocul dureaza in jur de 15 de minute per jucator, insa, avand in vedere ca exista mai multe conditii de final, unele jocuri pot dura si 10-15 minute. Totusi, nici jocurile in 5 jucatori nu ar trebui sa depaseasca o ora, mai ales daca toti jucatorii cunosc regulile.
  • Pentru mine, avand in vedere ca jocul ofera suficiente decizii strategice incat sa te tina in priza constant si ca nu ai sentimentul neimplinirii la final ca in alte jocuri (cum ar fi Agricola), aceasta durata este perfecta.

• Accesibilitate: 9/10

  • Regulile se invata foarte usor, dupa primul joc oricine va sti sa il joace pe al doilea fara sa mai ai aiba multe necunoscute. Ceea ce ramane de descoperit sunt strategiile intestine, combinatiile diverse dintre carti, prin functiile unice pe care fiecare cladire le are.
  • Ceea ce scade accesibilitatea este faptul ca Glory to Rome este un joc dependent de limba, avand instructiuni diverse – desi usor de inteles – pe carti.

• Interactiune: 8/10

  • Dintre jocurile cu roluri pe care le-am jucat, Glory to Rome are de departe cel mai mare grad de interactiune intre jucatori. Cel mai bun exemplu este modul in care sunt decartate ordinele folosite pe tabla pentru a fi disponibile ulterior oricarui jucator. In plus, exista carti care afecteaza direct celelalte personaje prin functiile speciale si un ordin, Legionarul, prin care pot fi furate resurse de la ceilalti jucatori.

• Importanta factorului „noroc”: 8/10

  • Glory to Rome este, inainte de toate, un joc de carti, norocul fiind un factor care influenteaza, uneori important, jocul. Insa trebuie avut in vedere ca jocul este bazat pe strategii ad hoc, de adaptare la cartile care pica. Mai mult, importanta acestui factor este scazuta mult de prezenta Jack-urilor. Per total, nu am avut niciodata impresia ca jocul se joaca singur, ca nu am ce face semnificativ sa impiedic un jucator „norocos” sa castige.

• Rejucabilitate: 10/10

  • La capitolul rejucabilitate, Glory to Rome puncteaza mai ales prin functiile speciale ale fiecarei carti, combinatiile dintre acestea, unele dintre ele excelente, fiind nenumarate. In plus, faptul ca o carte poate fi folosita in mai multe feluri si cele 4 conditii de castig fac sigur faptul ca nu va veti plictisi repede de acest joc.

• Originalitate: 9/10

  • Aici il voi compara cu jocuri cu mecanica de alegere a rolurilor. Din acest punct de vedere, Glory to Rome aduce elemente care ii confera o personalitate clara. Pe cand Race for the Galaxy este un San Juan cu mai multa adancime, acesta din urma fiind un Puerto Rico cu carti, Glory to Rome nu se revendica de la niciunul dintre predecesori. Este un joc cu suficient de multe inovatii care sa il scoata din multime.

Concluzie

Glory to Rome este un joc in care creativitatea jucatorilor este pusa la incercare pentru a-si folosi cartile avute la dispozitie in a descoperi cea mai exploziva combinatie. Pentru ca asta este jocul de fata, o explozie de variatie, un joc in care fiecare jucator are ocazia sa se aiba satisfactia ca a gasit o miscare ce va debalansa jocul, pentru ca in urmatoarea tura sa fie invins. Glory to Rome este ceea  ar trebui sa fie orice joc de hand management, spectaculozitate insotita indeaproape de strategie. 

Verdict 8.5/10

Sursa foto: BoardGameGeek