Ca tot omul am jucat şi eu la viaţa mea diverse jocuri, în diversele stadii de dezvoltare pe care le-am avut pâna acum: care de care mai simplu, care de care mai amuzant, care de care mai etc…adică: “Piticot”, “Nu te supara frate”, “Dacii şi romanii”, “Fotbal” (board game 😉 ), Table, Remi, “Monopoly”, Macao, Septica, “Activity”, “Turnul instabil” etc. Toate aceste jocuri au dus în trecutul apropiat către whist, jucat sporadic la început şi periodic – cel puţin o dată la două săptămâni şi chiar o dată pe săptămâna mai tarziu, ba prin parcuri/terase, ba la mine, ba la prietenii cu care împărtăşeam interesul :)- să le zic prietenii A.
La un moment dat, alţi buni prieteni -să le zic prietenii B- vin cu un joc numit “Citadels”. Il jucăm o dată, de două ori, de “n” ori şi ne place… Prietenii care nu-l aveau (prietenii A) chiar îl cumpără şi…nu-l mai jucăm :).
Ne întoarcem la whist.
După o altă perioadă destul de lungă, într-o vizită la prietenii B, ne întâlnim cu nişte prieteni ai lor (care, datorită prezenţei insignifiante în poveste, nu primesc nici o literă a alfabetului 🙂 ) care veniseră cu un “Carcassonne”. Potrivim noi vreo două-trei jocuri pe acolo, avem lucrurile clare în ceea ce priveşte cavalerii şi hoţii, şi o oarecare nebuloasă în ceea ce-i priveşte pe ţărani.
Asta se întampla acum 2 ani…
Trec câteva luni şi, la un tur de cumpărături printr-un superhiperextramarket, vedem un “Carcassonne” cu “Cercuri in lan” si după ceva ezitări şi imbolduri de la “şefa” îl iau…şi ajungem să-l jucăm în fiecare seară aproape, în doi şi după aia în trei cu o rudă care a stat ceva timp la mine.
La un targ de carte Gaudeamus vedem la un stand Taraba de jocuri,”big box”-ul şi după un telefon în urma căruia îmi găsesc client pentru varianta simplă pe care o aveam eu, dau caruţa de bani şi devin fericitul proprietar. Bineinţeles urmează “n” jocuri cu combinaţii de câte zece luate câte patru… extensii şi-i “convertim” şi pe prietenii A (adică la “Carcassonne”, nu va ganditi la penticostali! 🙂 )
Se face urât afară, vine ploaia, vine frigul…brr. O altă vizită la prietenii care ne-au introdus “Citadels” (prietenii B) => un joc nou: “Race for the Galaxy” …şi jocul mă face să mă simt înapoiat mintal. Expresia “ca boul la poartă nouă” de la mine jucand “Race” se trage :P. Nici prietena mea nu inţelege nimic, însa ei îi place şi dă verdictul “Il luam şi noi!!”. Sentinţa definitivă şi irevocabilă!. Zic şi eu un “da” jigărit p-acolo, dar nu fac nimic în direcţia achiziţionarii…Adică de ce să fie în casă un joc mai deştept ca mine??
Si-l primim cadou de Craciun, alături de un “Bang” 😆
Până acolo mi-a fost 😀 ! La momentul actual “RtfG” are cele mai multe jocuri la activ, cele mai multe “convertiri” (patru directe şi una indirectă) şi se bucură in continuare de băile de lumină ale mesei (sau covorului, sau patului, depinde…) de joc 🙂
Intre timp m-a lovit o revelaţie: păi dacă îmi plac jocurile astea (pomenite mai sus), obligatoriu trebuie să fie şi altele care se prea poate să-mi placă dar…care? De unde aflu? Si am început să trimit scrisori în stânga şi în dreapta la diverse…Hopaaa, îmi urlă cineva în ureche : “Internetul, bă tzarane!! N-ai auzit de el???”. Si, roşu ca sfecla (roşie, bineînţeles, nu cealaltă cu îndulcitori 🙂 ), că auzisem de…”interne”-ul ăsta, am chemat scrisorile înapoi. Si cu “inter”ăsta am descoperit “BoardGames-Blog“, “forumboardgames.ro“, “Ce jucăm?“, “Boardgamegeek.com“…Bineînţeles că aceste descoperiri au dus la dorinţe, dorinţele la achiziţii, achiziţiile au dus la satisfacţii (atunci când câştigam 🙂 ) şi neîmpliniri ( inversul parantezei de mai inainte ). Am descoperit o “multiplicitudine” de tipuri de jocuri, cu diverse tematici şi mecanici şi mi-a crescut cu câte un “pic” şi colectia. Si “pic”-ul are vreo 50 de titluri plus cateva extensii…de sămânţă 🙂 . Dacă stau şi mă gândesc ca la Craciun-ul 2010 aveam vreo şase-şapte amărâte şi singure…
M-am lovit atât de tare că nu ştiu ce m-a apucat şi-am facut şi-o prezentare de joc: “RoboRally – la colţul cu prezentări” pe forumboardgames.ro…Si poate or să mai fie şi altele 😉
Cine-a zis că-s obsedat??? mare grija că-n luptă dreaptă cu arme strâmbe ne luptăm!!! Am zis!
Si ca să închei neaoş româneşte: Da, deci da! Decât asta a fost povestea mea! 🙂
Articol scris de Eugen Demetercă pentru Concursul BGB 2 ani
